Cu ochelarii prin Dublin. Scurt istoric al vitejiilor romanesti peste hotare.

Capitolul 1: cnezatul

 

Ca june imigrant, fara vreun fel de vechime in meseria aceasta dificila de diasporist incerc si eu sa fac un scurt rezumat al sederii mele pe insula de smarald.

Nu garantez ca foarte scurt pentru ca, asa cum am promis unui amic, voi incerca sa fiu cat mai cuprinzator si va iesi un minunat roman-foileton.

Am ajuns aici intr-o frumoasa zi de toamna, cu un soare orbitor plecat in ma-sa pe gheata prin Dubai pentru a lumina zilele celor care au avut bunul simt sa plece in vacanta.

Ramasese aici o ploaie ce ne inspira la bauta depresiva (ceea ce am  executat cu abnegatie o perioada) si un vant care te arunca inpoi in bodega de cum aveai primul gand sa o intinzi acasa.

Ceea ce am constatat dupa 2 ani de Irlanda a fost ca avem o comunitate teribil de zglobie aici, pe terenul fertil al bautorilor de bere si trascau industrial.

Care, asa cum ii sade bine oricarei comunitati, s-a organizat intr-un mod magistral. Adicatelea carevrasazica, nu puteam sa ne taraim bucile prin Temple Bar asa, dezorganizati.  Si, oricat am fi de plini de glorie gaelica, tot mai  fain este vomitatul dupa o tuica neaosa si un vin de butuc. Trimis eventual pe sest cu autocarul pentru a ne aminti de studentie. Necazul e ca nu toti rezoneaza precum buciumul la apucaturile noastre marlanesti. Dar despre asta la timpul potrivit.

Sentimentul national transpira prin fiecare care, plecat de acasa satul de neajunsuri si de drumuri proaste au venit aici in cautarea unui beamveu corespunzator si o asigurare ‘’eftina’’.

Si, asa cum ne sade fain, cum ne strangem mai multi ne trantim si noi un partid, o organizatie, o ceva. Ca sa avem un lider si sa nu fim chiar pielea curcii in parohie.

Adica despre asta vom vorbi. Sa se stie ca pana acum cativa ani, romanii mergeau prin Irlanda ca niste gaini descapatanate, fara o directie, pasageri in aceasta viata mizera.

Ei, vitejii mei, dupa ani de buimaceala a descalecat EL. Adica in intentia-mi buna de a fi discret am cautat sa-I ascund numele. Si orice nume i-as da s-ar simti cu musca pe caciula traditionala. Asa ca, fiind un far calauzitor pe aici, ii vom scrie numele cu majuscule: EL!

Adica despre EL nimic nu e sigur.  Adica nimeni nu stie sigur daca da sau nu dar suntem certi ca s-ar putea. Numai zeul ne-ar putea lumina dar stiu ca la ora asta are ceva treaba si nu-l pot inoportuna.

Unii spun ca a venit prin 2008, descalecand pe plajele din zona capitalei, unde, spre mirarea mea inca nu I s-a ridicat vreun bust ecvestru. Adicatelea a venit in an crucial.

Cert este ca, dupa spusele LUI, prin anul de gratie 2013, a infiintat minunatul GRI. Adica, pe data de 12 martie, satul de faptul ca unui roman cinstit dar care nu auzise de Google nu i s-a raspuns la o intrebare timp de 2 saptamani, a venit acasa si a sezut la sfat cu EA.

Si in deplina comuniune si dragoste, dup ace au zamislit fructul dragostei de neam, probabil au si reusit sa manance ceva, nu inainte de a raspunde compatriotului nostrum lipsit de darul motoarelor de cautare.

De aici ininte istoria consemneaza o avalansa de succese nescrise pana acum de pana cronicarului: jdemii de comentarii la postari cruciale, mii de postari unde toti au dreptul sa isi exprime punctual de vedere admirativ si, mai ales se ofera explicatii la problem cruciale.

Mai nou in grup inchis pentru ca au venit unii marlani si au dat cu biciul. Adica au reusit sa jigneasca. De, nu toti suntem fani Voltaj, nu toti admiram pana la balire folclorul alterat de suta de euro si nu toti consideram feisbucul o sursa de informare.

Ceea ce voi a spune dragii mei este ca, in epoca tehnologiei accesibile, mai sunt unii care da, isi cauta raspunsurile la probleme medicale, legislative sau de alta natura pe tarlaua lui Tucanberg.

Unde sincer nu am tupeul sa intreb nici cum se fac niste clatite! Ca toate postarile cu pricina sunt tembele de imi dispare cheful de desert!

Ei, acus ma voi retrage la odihna, sperand ca veti mai dori si alte minunate pagini de istorie romaneasca pe meleaguri nord vestice.

Adica, dupa 2 ani, am ajuns la concluzia ca, daca vreodata vom reusi sa ne intoarcem in timp si ne-am face invadatori, ne-ar durea in barza. Pentru ca am reusi sa facem ceea ce nici hunii nu au putut: sa supunem o Europa si sa nu fim in stare sa ne uitam la ceas atunci cand suntem intrebati cat e ora. Pentru ca e mai la indemena telefonul trantit in nadragi.

 

 

 

 

Anunțuri

Ganduri printre nori

…..

Am fost printre nori.

E …. Cum sa iti zic?

E mai presus de cuvinte.. e atat de frumos….

Si, de fiecare data cand trec printr-un nor, ma gandesc la tine.

Stii cum?

Atunci  cand dormeai.

Cand iti tremurau usor pleoapele, cand respirai cu buzele usor intredeschise.

Erau nopti cand asteptam sa se lumineze un pic afara. Stateam treaz sa te vad. Sa te simt.

Sa te respir.

Dupa prima raza de soare adormeam.

Dumnezeule, ce bine dormeam in acele dimineti!

Chiar, stii cand adormeam?

Cand incepeai sa te trezesti.

Cand intredeschideai pleoapele, cand iti frematau buzele, cand soarele era ca tine:

Minunea unui nou inceput!

Chiar, eu cum dormeam?

Lucian.

Scrisori pentru o minune.

Buna ziua domnule vicepresedinte!

Sa ma prezint domnule Rus:

Sunt umilul reprezentant al unei comunitati de romani care isi duc viata intr-o tara unde s-a votat masiv impotriva partidului pe care il reprezentati.
Si nu neaparat a partidului ci a ideii de partid care, in ultimele decenii, a reusit sa faca o tara posta.
A reusit sa dea o pleiada de oameni politici unul mai sinistru decat celalalt. Si, domnule Rus, aici nu votam impotriva unei idei politice sau a unei declaratii de avere. Si nici macar impotriva dumneavoastra. Ne sunteti perfect indifferent.

Votam pentru un concept. Sa va explic:
In Irlanda, tara unde stau eu si alte cateva mii de semeni ne prostituam pentru sume modice domnule fost ministru.
Pentru ca in aceasta tara cam atat ar fi salariul minim la un program de lucru normal, de 40 de ore.
Stiu, este anormal ca omul de rand sa lucreze atat de putin pentru suma asta. 
Si este anormal pentru multi sa plece chiar dupa 8 ore de la serviciu.
Fara sa lucreze in corporatii care ii storc de resurse si in indobitocesc zilnic cu procedure si norme ascunse in spatele unor titluri pompoase.

Ne vindem ieftin domnule Rus. Toti am plecat deziluzionati din tara cautand joburi de vis, avand aspiratii mari,

Am descoperit insa ca Occidentul e zona unde nu poti sa intri pe usa firmei sis a iti arunci titlurile sis a primesti un titlu pompos. Trebuie sa urci, treapta cu treapta.
Cam cum ar fi normal stimate domn.

Dar am descoperit ca nu e nevoie sa fii manager pentru a putea plati o chirie sau pentru a avea facturile platite la zi.

Cum nu este nevoie sa faci credit pe 10 ani pentru o masina decenta.
Ca nu este nevoie sa te rogi la divinitatea proprie pentru a merge pe o autostrada. Sau ca nu trebuie sa cunosti un demnitar pentru a fi tratat cu demnitate.

Vedeti domnule Rus, de asta am plecat noi din tara. Si de asta stam pe aici.

Pe 1500 de euro pe luna. Nu pe mai putin. Pentru ca nu ne dau ei mai putin.
Si da, uneori nevestele mai calca stramb. Si copiii mai fac pozne. Oricine greseste.
Chiar si copiii dumneavoastra care cheltuie poate cei 1500 de euro intr-o crasma.
Dar, din pacate pentru noi toti, copiii dumneavostra nu cheltuie bani munciti. Pentru ca nu sunt munciti domnule Rus.

Daca votul de blam din diaspora ne transforma in curve sau derbedei va anunt pe aceasta cale ca asa vom ramane.
Vom vota in continuare dar NU pe un mic si o bere cum au sustinut niste domni care nu au fost in nici o capitala occidentala sa vada cozile.
Plus ca multi dintre noi nu mai mancam mici. 
Stiti de ce?
Ne aduc aminte de mutrele puhave ale politicienilor romani.
De spoaiala subtire a tuturor muierilor care au sarit direct din asternut in Parlament si acum apara niste idei absurde.

Domnule Rus, noi ne-am vinde si mai ieftin. Adica am veni acasa toti.
Si nu pentru 1500 de euro. Pentru acea suma care ne-ar permite sa ne platim chiriile, facturile, mijloacele de supravieture si mici distractii. 
Adica o vacanta, si nu in Dubai, o bere din cand in cand, si pe o terasa nu prin New York si, daca se poate si cate o jucarie copiilor.
Am vrea daca se poate, in acea vacanta, sa nu ne distrugem masinile sau sa nu murim pe niste drumuri odioase.
Pentru ca, domnule fost ministru al transporturilor, ultima data cand am venit acasa, a durat mai mult un transfer Bucuresti Tulcea decat zborul Dublin- Otopeni. Desi distante este de peste 10 ori mai mare.
Cam asta am vrea noi.

Si am veni acasa domnule Rus si ati avea parte si de sufragiul nostrum.
Pentru ca ne-am saturat sa muncim pentru a plati altora ajutoare sociale.
Nu mai vrem sa muncim ca tampitii printre tampiti!
Da, ne e dor de casa, unde multi au studiile pe care domnul Basescu le gasea inutile. Daca va intalniti cu domnia-sa la o tuica ii puteti spune ca ajuta.
Mai cizeleaza comportamentul mersul la scoala. Stiu in cazurile dumneavoastra si ale domniei sale nu a functionat. Dar la multi a mers.

Si ne e dor si de copii nostril si de cele ce ne asteapta. Asa, curve si derbedei cum sunt. 

Dar, pentru asta, domnule Rus, asta ar insemna ca dumneavostra si satra de canalii de la guvernare sa faceti un lucru care va sperie: SA MUNCITI! 
A, da. Si sa furati poate mai putin.

Si e greu, nu?

E mai simplu sa suduiti oamenii care cer normalitatea. Si care va desconsidera pentru ceea ce reprezentati.

Va salut domnule vicepresedinte PSD.
Si, desi sunt unde nu imi doresc, ma bucura un lucru: ca nu sunt unul dintre parintii dvs. Care trebuie, de oriunde ar fi, sa indure rusinea de a fi crescut un mitocan.

Si nu, nu mi se pare destul ca ati platit cu functia. Mi se pare ca ar trebui sa platiti si penal.

Sa va iasa pe nas.

Si, stimate domn, daca ajungeti in Dublin va rog sa imi dati un mesaj. Nu, nu sunt violent.

As vrea sa va arat ce ne place aici si am vrea si acasa. Sunt lucruri marunte, va asigur.

Berea am sa o platesc eu.

Lunea mea orgasmica.

Pentru că lunea nici preşedintele nu are chef de muncă am zis şi eu, ca orice român sa frec duda la redacţie. Cu ajutorul colegilor am început să accesez toate siteurile odioase de pe net. Şi da, am găsit şi cel mai prost site: kudika.ro! De acolo am fost redirecţionat căre kanal d şi nu mai ştiu ce bălărie.

Aici intervine, dragii uncheşului partea care vă va interesa mai mult decât proiecţia bugetară pe anul în curs: cum să ne dăm seama, şi noi, mârlanii, ca aleasa inimii noastre minează orgasmul! Asta în cazul în care ne şi interesează. Adică nu suntem porci ignoranţi, obsedaţi doar de pornografie ieftină si bere la pet!

Să începem. Sunteţi extenuaţi şi transpiraţi ca porcii după ultima partidă de sex. Aleasa a urlat ca o căpiată la miting. Dar şarpele îndoielii vi se strecoară  în sufletele voastre pure: oare a mimat? Sau am fost un campion?

Nici o problemă! Kudika vă ajuta feţii mei! Bine, mai întâi vă trimite pe site-ul kanal d, care vă expediază pe o altă mizerie de site. Dar, după ce veţi fi citit toate porcăriile veţi da de adevărul suprem: setul simplu de măsuri care vă va releva dacă duduia mimează sau e pe pereţi de fericire!

Să începem:

85% din barbati cred ca partenerele lor au avut orgasm in cele mai recente partide de sex, in timp ce doar 64% din femei marturisesc ca au atins climaxul. Diferenta este data de cazurile in care femeile au mimat orgasmul!

Matematica elementară ne spune că un  procent de 21% dintre cucoane mimează fericirea. Bine, o ţară întreagă mimează tot. Şi nu a murit nimeni.

Vă veţi întreba de ce doamnele mimează culmile fericirii sexuale.  Explicaţia ar fi una: dragă cetăţene, eşti irecuperabil din punct de vedere sexual.  Doamna a încercat, a descoperit ca flascul mădular nu poate mai mult, a realizat că la vârsta ei eşti singura consolare si probabil urla ca apucata de draci. Pentru că, dragă Peter North închipuit, oricât de multe sentimente ar avea diva, tot se gândeşte cu jind că o pereche de baterii si o bucată de gumilastic ţi-ar da lecţii la orice mai puţin la râgâit! Dar vârsta îşi cere tributul iar ea a rămas prizoniera unui impotent odios care termină mai repede decât lua Vadim pastile. Si, după ce că nu poţi dragă flascule o dezamăgeşti şi rar! Cred că şi eu aş urla.

Bun. Dar să spunem că unora le pasă. Cum procedăm, cum procedăm?

Inainte de toate, un barbat – pentru a putea „mirosi” un orgasm real cu unul mimat – trebuie sa stie cum „arata” climaxul adevarat, cum reactioneaza corpul femeii in momentul placerii supreme.”

 

Înainte de toate un bărbat ar trebui să ştie ce dracu e ăla climax. E denumirea ştiinţifică şi neinteresantă a orgasmului. Dar să vedem cum ”arată” cel adevărat.

 

” In momentul in care o femeie atinge climaxul, apar semne evidente pe organismul ei.

Incepe sa respire mai scurt, mai des si mai rapid.

Ii creste temperatura corporala, dar si ritmul batailor inimii.

Musculatura i se tensioneaza.

I se intaresc muschii abdominali.

Incep sa-i trepideze muschii perineali, prin 8-10 contractii in decurs de 20 de secunde.”

Drept pentru dragii mei, aveţi nevoie de câteva lucruri indispensabile pentru o partidă sexuală fulminantă:

–          1 termometru,

–          1 cronometru,

–          1 atlas anatomic,

–          1 dicţionar pentru a înţelege atlasul anatomic şi

–          Ultimele analize medicale. Poate doamna e răcită sau are temperatura corporală ceva mai mare din naştere.

 

Mai departe ne sunt descrise şi alte semne:

 

” In timp ce femeia elibereaza tensiune sexuala prin orgasm, vaginul si uterul ei se contracta, in medie, de 10 pana la 15 ori, iar fiecare contractie durea aproximativ o optime de secunda. Totodata, rectul femeii se contracta de doua pana cinci ori in timpul orgasmului.

Eliberarea tensiunii sexuale are loc prin miscari spamodice, mai subtile sau mai evidente, la nivelul intregului corp, de la fata, la gat, la brate, la picioare, pana la ultimul deget.”

 

În cazul în care vă lipsesc ustensilele descrise mai sus soluţia este să staţi cu degetele în fundul doamnei. Dacă va întreba ce perversiune aveţi in cap, răspundeţi şi voi că vă interesează fericirea ei. Asta în cazul în care nu vă pocneşte din start. Mai puteţi pretexta ca nu vă ajung degetele până în uter. Totul e să fiţi pe fază ţi să număraţi contracţiile.

 

Varianta 3 ar fi aceasta:

 

” Unele dintre femeile care mimeaza orgasmul recurg la unele miscari descrise mai sus pentru a oferi veridicitate climaxului fals, dar sunt slabe sanse sa-si poate contracta de 8 pana la 10 muschii perineali in mai putin de 20 de secunde.

 

Totusi, mizeaza pe alte aspecte ale mimatului, de la inchisul ochilor, la tremuratul mainilor si al picioarelor, la contractarea abdomenului si a muschilor de la picioare, la gemete, multe din aceste „trucuri” fiind invatate atat din experientele reale de orgasm avute, cat si din scenele sexuale din filme.”

 

         Muşchii perineali sunt cei pe care derbedeii îi numeau ”şniţel”. Dacă nu mai ţineţi minte bancul e nasol. Soluţia ar fi sa palpaţi zona in permanenţă cu bunghiul pe cronometru.

 

Iar in cazul în care o prindeţi cu ocaua mica e cazul să rupeţi orice legătură cu mincinoasa! Pentru că, nu-i aşa, orice putem suporta! Numai un orgasm mimat nu! Sinceritate că-i mai bună decât toate!

Bine, şi nişte xanax în redacţia de la Kudika, Kanal D şi Lyla.ro. Zău că ar trebui.

A, da. Dacă treceţi pe acolo daţi-le  şi ideea să scrie cu diacritice. Că nu am mai stat să le modific mârlanilor nimic. De lene. De luni.

 

 

 

 

 

 

Din colturi diferite.

Fost-a la noi in urbe acum ceva timp un concert de jazz alternativ.

Pentru ca sunt tamaie in domeniul acestui gen muzical m-am abtinut.

Dar ieri am citit asta:

http://ideilarece.wordpress.com/2013/07/20/avant-jazz-cu-saxofonist-chitarist-si-pianist-adica-plastx/

Ba, din partea mea se vedea altfel. Cam in halul acesta:

E o compunere frumoasa scrisa atunci.

 

Am admirat zilele trecute, pentru a mia oara o fotografie care a facut furori pe internet. Prezenta un peisaj anost dintr-o tara anosta si a fost vanduta cu o suma monstruasa. Nu discut aici gusturile cumparatorului. Poate ca vanzatorul ii era prieten si se afla intr-un mare rahat cu banii. Poate vanzatorul voia sa spele ceva parale. Ipoteze mai am o gramada.

 

Discutia este insa despre cu totul altceva. Cu o alta ocazie am participat la un minunat concert de jazz alternativ. Sunt un incult in acest domeniu si am fost acolo pentru a-mi imbogati si eu, ca orrice om, dantelaria sufleteasca si subiectele de conversatie cu amicii de pahar.

 

Pe scurt, concertul a fost un fiasco. Aceeasi amici de pahar au facut totusi ca acel concert sa nu se transforme intr-o sinucidere colectiva si au privat presa de un subiect spumos care ar fi purtat un titlu de genul: ” Concert insangerat la Tulcea! Afla in exclusivitate cum s-a terminat un recital de saxofon!”. Dupa 2 ore am iesit nauc de cap. nauceala se datora atat ambiguitatii cantarii cat si alcoolului consumat in exces. Totusi alcoolul a fost o binecuvantare. Fara el sigur umblam si acum pe strazi sufland intr-o matura, imbracat in pijamale si baiguind fraze fara nici o noima.

Dupa ecluberatia artistica am fost intrebat de cunoscatori care a fost parerea mea despre prestatia artistilor. Poate ca am fost cam explicit in discurs. Lucru pentru care nu ma scuz. Partenerii de discutie nu au fost nici ei foarte delicati: am fost catalogat drept un badaran ignorant. Care nici macar nu face efortul de a-si eleva nivelul cultural.

 

Sincer? Prefer sa nu!

 

Am ramas impresionat acum cativa ani de un reportaj difuzat pe TVR si care prezenta povestea poetilor basarabeni. Care poeti recitau poezii si citeau diverse texte oamenilor obisnuiti. Coborau smeriti din turnul de fildes pentru a raspandi artta. Mi s-a parut un act de umanitate.

Noi, in tara care il da pe Eminescu la fiecare secunda, ne tinem artistii pe un soclu construit in mare parte din ipocrizie si percepte antice:

–                          Daca artistul creaza o porcarie publicul este incult. Si, cu cat este mai ambigua creatia, cu atat mai idioata este plebea consumatoare.

–                          Artistul detine adevarurile absolute: daca iese pe strada iarna in fundul gol, se exprima artistic. Niciodata nu este senil sau sub influenta substantelor.

–                          Si, colac peste pupaza (sa nu scriu WC – as fi artist ) artistul nu poate fi criticat.

Discutia este valabila pentru toate domeniile artei. Si nu m-ar deranja atitudinea artistilor atata vreme cat nu ar face apel la public.  Daca si-ar produce arta doar pentru consum propriu. Ar fi chiar distractiv: arta autosuficienta.

Dansii insa fac apel la consumator pentru un scop total pamantean: asigurarea mijloacelor necesare existentei. 

Probabil ca am fi si noi avizati daca am avea parte si de tutoriale de genul : ” Cum sa intelegem si sa reactionam la un concert de jazz alternativ. Reactii si discutii ulterioare.”

Pana atunci multi dintre noi ne vom uita tamp, cu o bere in mana, la un artist neinteles si frustrat. Care savaseste actul de a ne face sa ne simtim imbecili si inadecvati.

Eu o numesc simplu: arta de a fi imbecil. Punct.

 

Cum sa ne manifestam intr-o casnicie sportiva. Partea 1 : Doamnele

 

Ma simt dator sa ajut iar comunitatea in care traiesc. Pentru ca iarasi unii se demonstreaza a fi oligofreni din nastere. Si, atunci cand au o problema au nevoie de o suta de ONG-uri pentru a-si rezolva problema. Chiar daca acea problema este, de exemplu, stersul la fund.

Sunt probleme eterne in societatea noastra: comunitatea gay, Rosia Montana, cainii comunitari, persoanele fara adapost, persoanele abuzate. Fara sa fac un studiu sau un sondaj cred ca exista sute de ONG-uri care ar trebui sa se ocupe de aceste probleme si sa consilieze persoanele aflate in situatii dificile. Cu pagini de internet dedicate si spatii alocate pe platformele de socializare. Adica o cantitate imensa de informatie inutila. Pentru ca aceste probleme raman nerezolvate. Plus ca si cantitatea de spam e infioratoare.

Pentru a nu fi catalogat de semeni drept ’’hater’’ am sa ofer in cele ce urmeaza cateva sfaturi utile.

Am vazut ca iar au inceput sa zburde in spatiul virtual aparatorii doamnelor ciomagite cu gratie si abnegatie de soti. In acest sens eterna si fascinanta Mihaela Radulescu, si insipida trupa Taxi au purces la muzicalizarea fenomenului.

 

Gresita abordare cetateni si stimate doamne! E divin sa canti in timp ce melteanul iti cara zdupaci pe carca. Dar nu este deloc eficient! Si nici artistic: lacrimile se vor amesteca inestetic cu diezul si becarul. Urat doamnelor!

Mult mai bine ar fi sa asteptati sa adoarma animalul. Doamnele vor sta sa admire in oglinda munca betivanului, buchetul de echimoze plantat cu palmele batatorite de sticle de catre domnul vicios, si vor numara dungile ctitorite pe buci de distinsul betivan.

Durerea va impiedica doamna transformata in opera vie si umblatoare in a adormi si a visa la mangaieri si tandreturi.este momentul doamnelor. Ca in orice casnicie durabila rezolvarea se afla in bucatarie. Nu fiti prapastioase si nu acuzati autorul de misoginism! Vorbim aici doar de obiecte aflate la indemana fiecaruia.

Apelati cu incredere la o tigaie sau un facalet. Cu ajutorul acestui accesoriu dezmierdati cu o forta corespunzatoare si  bine directionata tibiile nemernicului. Este foarte importanta ordinea: tintiti picioarele pentru a imobiliza victima. Asta va ajuta pe de o parte la limitarea actiunii in dormitor. Si scade simtitor sansele de a fi transformata doamna in sac de box pentru repriza a 2 a.

Dupa aceasta etapa de inceput tintiti coatele si mainile. Pentru a limita sever capacitatea de aparare a marlanului. Dupa care, puteti purcede la fragezirea porcului dupa bunul plac. Sunt si aici cateva fineturi: daca doriti sa ii transformati spinarea in trecere de pietoni aveti grija sa il pocniti in prima faza in zona sensibila. Sigur se va incovriga de durere. Nu e nevoie sper sa va spun ca aici tigaia este inutila. Decat in cazul in care o luati pe coaja de la Rocco Sifredi. Desi din ce stiu ala are alte vicii nu boxul sau pileala.

Vreau sa se noteze totusi ca nu instig la violenta. Militez doar pentru rezolvarea problemelor. Pentru ca, in cazul in care diseara o sa o ia pe coaja vreo gospodina, nu o sa apara dimineata Raduleasca si penibilul ala de la Taxi sa cafteasca agresorul. Si pana va fi condamnat … mama mama! Or sa treaca secole!

Daca sunteti masochiste sau ortodoxe, puteti sa va razbunati si altfel. Intoarceti si celelalt obraz!  Poate va obosi si va crapa extenuat langa voi.

Dar luati-va gandul de la rezolvare. Si nu incercati sa apelati la televiziuni. O sa il faceti vedeta pe meltean iar alte formatii penibile vor compune alte melodii de rahat.

Revin si cu sfaturi practice si pentru alte categorii napastuite. Stati pe aproape.

Pentru alte moduri de autoaparare va stau la dispozitie.

Sunt la mai eficiente decat cele prezentate aici dar vor fi prezentate contra cost.